Conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății) tulburările de deficit de iod reprezintă o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă cu tărie ca „toată sarea alimentară, utilizată în uz casnic și în prelucrarea alimentelor, să fie îmbogățită cu iod, ca strategie sigură și eficientă pentru prevenirea și controlul tulburărilor de deficit de iod “[ 1 ]. În urma recomandării OMS și a Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) din 1993, iodarea sării (USI) a fost implementată în peste 120 de țări [ 2 ]. În același timp, se recomanda monitorizarea concentrației de iod din sare pentru a preveni aportul excesiv de iod [ 1],o recomandare de care nimeni nu a ținut cont..
In România Hotărârea Guvernului nr. 568/2002 a interzis vânzarea produselor ce contin sare neiodata, astfel consumăm exclusiv sare iodată, direct sau indirect, în orice aliment procesat în țară. („În România se folosește numai sarea iodată în produsele alimentare destinate consumului uman” (Articolul 3, paragraful 1))
Deși anumite rapoarte arată că iodarea sării a îmbunătățit rata de aparitie a gușii(glandele tiroide umflate în gât), expunerea cronică la excesul de iod din sare este un factor de risc privind apariția hipotiroidismului la persoanele ce au deja un regim variat al alimentației. Asa cum reiese din studii recente ,monitorizarea concentrației de iod din sare este esențială pentru prevenirea bolilor tiroidiene.
Excesul de iod este considerat a fi asociat cu hipertiroidism sau hipotiroidism[ 5 , 6 ]. Hipertiroidismul indus de iod (IIH) a fost raportat ca efect secundar al suplimentării sarii cu iod. Acest lucru este numit și „fenomenul Jod-Basedow”. IIH este probabil să apară la persoanele cu modificări nodulare tiroidiene sau la persoanele la care aportul de iod nu este necesar ,adică persoanele ce au regim alimentar variat.
Celălalt efect secundar al excesului de iod este hipotiroidismul. O reducere a hormonilor tiroidieni sub o concentrație mare de iodură si se numește „efectul Wolff-Chaikoff” [ 13 ]. În mod normal, nivelurile hormonilor tiroidieni revin la normal după câteva zile de la acest efect, numit așa-numitul fenomen de „scăpare” sau „adaptare” [ 14 ]. Ca și în cazul IIH, persoanele cu leziuni tiroidiene predispozante, cum ar fi tiroidita autoimună sau tiroidectomia sunt susceptibile la hipotiroidismul indus de iod. [ 6 ].
Majoritatea oamenilor ce au o dietă variată primesc suficient iod chiar dacă nu folosesc sare iodată. Aceștia prezintă un risc redus de deficit de iod, care poate duce la gușă sau nanism. Sursele naturale de iod sunt : peștele, produsele lactate, cerealele (inclusiv pâinea) ,fructele,ouale și legumele. Peștii îl obțin de pe fundul oceanului și algele marine, iar plantele îl obțin prin absortia iodului din sol. Iodul este prezent în iarba pe care o mănâncă vacile, care apoi il regasim în laptele de vacă și în produsele lactate. Iodul este, de asemenea, adăugat în unele furaje pentru vaci și este folosit în dezinfectanții. Oricine mănâncă alge marine – adică toți cei care mănâncă sushi – consumă iod. Nicio țară europeană nu a raportat deficiență severă de iod ,și totuși nu exista o monitoarizare a concentrației de iod în sare pentru a preveni consumul excesiv de iod!
Conform studiilor , deficitul de iod se manifesta la femeile însărcinate sau care alăptează, la persoanele ce urmează o dietă vegană sau vegetariană și în anumite zone ale lumii unde hrana ce contine iod nu este disponibila.
Deși nu există date privind incidența hipertiroidismului indus de iod (IIH) in Romania , există dovezi bine documentate că mai multe țări dezvoltate din Vest, printre care SUA, Anglia, Italia, Germania, Japonia, Elveția și Australia. , au abandonat iodarea obligatorie a sarii încă din anii 1940(folosirea sării iodate in produsele alimentare), după ce au fost înregistrate decese în SUA și Anglia din cauza hipertiroidismului. Problema masivă a deficitului de iod din Anglia a fost rezolvată în mod natural prin îmbunătățirea dietei, iar în prezent, doar 2% din sare din țară este iodată.
Excesul de iod în organism (hipertiroidism) crește necesarul de vitamine al organismului și provoacă un „deficit relativ de vitamine”. De asemenea, poate crește rata metabolică bazală, ceea ce la rândul său are efecte adverse semnificative asupra fluxului sanguin, bătăilor inimii, scăderii forței mușchilor si creșterii presiunii arteriale. Apetitul și aportul de alimente cresc brusc, ducând la diaree. Alte simptome comune ale hipertiroidismului sunt tremor muscular, nervozitate extremă, oboseală și tendințe psihonevrotice precum complexele de anxietate, paranoia și îngrijorarea.
Dacă ne referim la recomandarile(emise în comun de OMS, UNICEF etc) privind nivelurile de iod în sare se afirmă clar că „nu există niciun nivel de iod în sare care sa ofere protecție completă împotriva unei anumite creșteri a incidenței hipertiroidismului “ ,atunci baza prin se decide cantitatea de iod din sare este cel puțin suspectă. In același document se mentionează că nivelurile recomandate de iod în sare au fost făcute pe două ipoteze : 1.că pierderile de iod din sarea iodată sunt de 25-50 la sută ; 2. aportul mediu de sare este între 5 și 10 g pe zi /per persoană.
Apar logic niste intrebari :Ce se intâmplă cand aceste valori sunt depăsite ,si nu odată ,ani la rând?Care este impactul asupra săntătii noastre? Dacă sarea iodată este in beneficiul sănătatii nostre de ce nu există o monitorizare a concentrației de iod din sare pentru a preveni aportul excesiv de iod ?Cine are de câstigat din asta?
Tu stii cât iod consumi din sare?